Cabinetul de psihoterapie va asigura o rezolvare cât mai eficientă si prompta a problemelor Dvs. prin psihoterapie online care se desfasoara cu ajutorul unui psiholog online  care are rezultate clare și dovedite științific fie prin participarea fizica a Dvs. in cadrul ședințelor desfășurate in cabinet, Psihoterapeut Stoica Andreea Simona - Telefon: 0723 841 059

asi

JURNALUL UNEI MAMICI, PARTEA A II-A

Categorie: Psihoterapie de cuplu
Publicat: Luni, 26 September 2016
Scris de Psihoterapie Online

Buna ziua!

Ne-am reintors cu partea urmatoare a jurnalului mamicii, cu principala intrebare: „Ce impact va avea venirea unui bebelus intr-o familie in care se mai afla un copil?” Acesta este una dintre cele mai importante intrebari care apare in momentul in care aflam minunata veste cum ca vom fi iar parinti, iar adevarul este ca impactul va fi exact cel pe care vrem noi sa il aiba.

Copilul mai mare intelege si percepe venirea unui bebelus in sanul familiei exact asa cum il percep si parintii. Daca, de exemplu, parintii incep si isi fac griji si sunt foarte preocupati si agitati, copilul va percepe toata aceasta situatie ca fiind una nefasta si intelege ca venirea unui alt copil este ceva rau si nedorit. Insa daca parintii sunt entuziasmati si au grija la cum isi exprima propriile trairi de fata cu copilul mai mare, acesta va intelege faptul ca era momentul sa mai apara un copil in familie si ca ce se intampla este normal si il va astepta cu fericire pe bebelus acasa.

Noi, in calitate de parinti, avem puterea necesara de a avea grija ce anume transmitem copiilor nostri: daca noi le transmitem cu grija o informatie, ei nu vor avea nici o problema in a gestiona respectiva situatie, insa daca noi mizam pe faptul ca ei oricum sunt copii si nu stiu inca despre ce este vorba, riscam sa cream o situatie de rivalitate si de respingere intre cei doi copii. Aici vorbim, bineinteles, si despre felul in care mama ii comunica copilului si cum il ajuta sa inteleaga in propriul sau ritm aceasta veste.

Acesta este motivul pentru care este bine sa il pregatim din timp pe copil si sa ii comunicam cum aflam ca suntem insarcinate si sa dezbatem situatia, insa nu din punctual nostru de vedere, adica nu din punctul de vedere al adultului, ci din punctul de vedere al copilului, pentru a vedea cat intelege el din situatia ivita.

De asemenea este bine sa il implicam si pe el in activitatile care sunt necesare pentru venirea bebelusului acasa, cum ar fi: pregatirea hainutelor, pregatirea camerei, practic in orice activitate care are ca principal obiectiv venirea bebelusului.

Sunt multe persoane care se confrunta cu dificultati de comunicare, insa acest lucru nu este o rusine. Sa nu uitam ca nu este grav sa ceri ajutorul si nici sa primesti ajutor; este grav sa ai nevoie de ajutor si tu sa te prefaci ca nu ai nevoie de nimeni.

 

 

Psiholog Andreea Stoica

 

0723841059

JURNALUL UNEI MAMICI - PARTEA I: Rivalitatea copiilor privita cu intelepciune si blandete

Categorie: Psihoterapie de cuplu
Publicat: Luni, 26 September 2016
Scris de Psihoterapie Online

Venirea pe lume a unui copil este unul dintre cele mai frumoase lucruri care se pot intampla si care te face sa intri in rolul de parinte, insa ce se intampla in momentul in care acasa mai asteapta inca un copil venirea unui bebelus? Cand ar fi bine sa vorbim cu copilul si sa ii explicam ca mami si cu tati mai asteapta un copil? Ce impact va avea venirea unui bebelus intr-o familie in care se mai afla un copil? Cum va percepe fratele mai mare prezenta unui bebelus? Cum vor putea parintii sa gestioneze aceasta noua situatie in care se afla? Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile care ii framanta pe parintii care au mai multi copii si care cauta cea mai buna metoda de a gestiona situatia.

Acesta este si scopul acestui articol - de a clarifica rolul parintelui in educatia copilului si de a putea stapani rivalitatea in fratrie (termenul utilizat de specialistii geneticieni pentru a denumi copiii aflati in relatii fraterne, dintr-o familie, este fratrie - individul plus fratii sai si surorile sale formeaza o fratrie). Aceasta rivalitate poate fi remediata cu ajutorul parintiilor prin explicarea fratelui mai mare ca desi va mai aparea un copil in sanul familiei, ei vor putea sa ofere dragoste in mod egal ambiilor copii, atentie, afectiune si iubire pentru fiecare copil in parte astfel incat nici unul dintre ei sa nu se simta neglijat sau in plus.

Cat despre momentul in care este cel mai bine sa discutam ca in peisaj va mai aparea un copil este chiar momentul in care mama afla ca este insarcinata. De ce atunci? Pentru a-l putea acomoda pe copil treptat cu idea ca nu va mai fi singur la parinti si pentru a avea timpul necesar de a intelege ca el va fi in continuare iubit si apreciat. Asa cum parintii se obisnuiesc treptat cu ideea ca vor mai avea un copil, asa este necesar sa se obisnuiasca si copilul ca va mai avea o sora sau un frate.

Poate va intrebati cum sa facem asta. Raspunsul este urmatorul: asa cum mama se mangaie pe burtica pentru a linisti copilul cand loveste si il cheama si pe tata ca sa simta si el loviturile micutului, asa il poate chema si pe copilul mai mare sa simta si el miscarile bebelusului; asa cum parintii vorbesc cu “burtica”, la fel o poate face si copilul; asa cum mama se implica in aranjatul camerei pentru bebelus, la fel o poate face si copilul. Practic copilul este implicat in tot acest proces astfel incat sa il faca sa astepte cu nerabdare si cu fericire venirea acasa a bebelusului si nu sa ii fie frica sau teama ca bebelusul ii va “fura iubirea si atentia familiei“.

Un copil se naste din iubire, dragostea acesta este si motivul pentru care are in permanenta nevoie de iubire si de dragoste pentru a se dezvolta si pentru a evolua si a deveni un adult functional, care la randul sau va intemeia intr-o zi o familie in care el va fi acel parinte ce va oferi copiilor lui aceeasi educatie sanatoasa plina de iubire si de dragoste.

Daca va confruntati cu o atitudine reticenta din partea unuia dintre copiii dumneavoastra fata de fratii sai sau daca pur si simplu doriti sa aflati cum puteti comunica mai bine cu copiii dumneavoastra, nu ezitati sa apelati la ajutorul psihoterapiei.

Sa nu uitam ca nu este grav sa ceri ajutorul si nici sa primesti ajutorul, este grav sa ai nevoie de ajutor si tu sa te prefaci ca nu ai nevoie de nimeni.

Succes!

 

Andreea Stoica

0723841059

Tipuri de atasament disfunctional în relația de cuplu

Categorie: Psihoterapie de cuplu
Publicat: Luni, 26 September 2016
Scris de Psihoterapie Online

Cati dintre noi nu am auzit de tipuri de relatii disfunctionale sau de incompatibilitatea dintre tipurile de atasament al partenerilor?

Pentru a putea vorbi despre o relatie de cuplu disfunctionala este cazul sa plecam de la ce inseamna o relatie functionala si care este piatra de temelie a unei astfel de relatii.

La baza oricarei relatii se afla o forma de atasament. Definitia atasamentului este: ATASAMENT, atasamente, s. n. Afectiune (puternica si durabila) fata de cineva sau de ceva. – Din fr. Attachement (conform DEX).

Plecând de la aceasta definitie, putem spune ca atasamentul disfunctional este acel atasament care afecteaza în mod negativ persoana fata de care se manifesta. Acest stil de atasament se formeaza inca din momentul in care noi ne nastem si in raport de cum este relatia noastra cu mama, cu tata, cu bunicii sau cu alte persoane semnificative din viata noastra. Acest concept a fost studiat intens in ultimii 50 de ani, incepand cu studiile lui John Bowlby si Mary Ainsworth legate de atasamentul copiilor fata de parinti, apoi in relatiile dintre adulti.

Principalele forme de atasament disunctional sunt:

1. Atasamentul anxios,

2. Atasamnetul securizant,

3. Atasamentul evitativ.

În articolul de fata ne vom axa pe primul tip de atasament.

Atasamentul anxios inseamna ca persoanele respective sunt nesigure pe ele si este nevoie in permanenta sa fie asigurate ca totul este in regula si sa fie in permanenta validate de ceilalti pentru absolut orice au de gand sa interprinda. Tocmai din acest motiv sunt in permanenta stresate de absolut orice intevine in relatia lor de cuplu chiar daca unele lucruri pot fi catalogate ca fiind normale. Din cauza predispozitiei spre acest tip de atasament astfel de persoane in foarte putine cazuri stau singure, fara sa nu fie implicate intr-o relatie de cuplu si din cauza ca se grabesc si nu au rabdare sa creeze o relatie functionala de cele mai multe ori intra in relatii care se dovedesc a fi abuzive si traumatizante. Aceste persoane vazute din exterior par foarte agitate si implusive, nesigure pe ele si foarte dificile. Nu pot avea incredere in oameni, cu greu socializeaza sau interactioneaza.

 

Pe de alta parte, persoanele care sunt într-o relație cu cineva care manifesta un atasament anxios se simt acaparate și secate de energie de către partener. Din aceasta cauza intervin și majoritatea coflictelor si, în ultima instanța, incetarea relatiei.

 

In cazul in care te identifici ca având o astfel de problema, nu ezita sa apelezi la ajutorul unui psihoterapeut pentru a învața cum sa ajungi la un echilibru psihic și emotional.

Sa nu uitam ca nu este grav sa ceri ajutorul si nici sa primesti ajutor; este grav sa ai nevoie de ajutor si tu sa te prefaci ca nu ai nevoie de nimeni.

Daca nu poti ajunge la cabinetul nostrum sedinele se mai pot tine si pe Skype sau Yahoo Messenger cu voce. Acestea dureaza 50 de minute, iar continutul lor este identic cu cel al sedintelor la cabinet.

Inregistreaza-te acum!

 

Psiholog Andreea Stoica

 

0723841059

Cum sa ai succes in relatia de cuplu

Categorie: Psihoterapie de cuplu
Publicat: Luni, 26 September 2016
Scris de Psihoterapie Online

In fiecare zi asteptam solutii miraculoase si variante care sa vina rapid si fara prea multa munca, insa reusita relatiei noastre de cuplu este un job permanent cu o durata de 24 de ore din 24.

Exista o idee falsa conform careia unul dintre parteneri trebuie sa il domine pe celalalt ca si cum ar fi o lupta si nu un dans de tango in care parteneri sa se sinconizeze unul dupa celalalt.

Totii ne dorim sa avem o relatie de cuplu fericita si care sa ne implineasca insa din nefericire, cei mai mulţi dintre noi am fost expuşi încă din copilărie atâtor modele de cuplu defectuoase sau nefunctionale încât nici nu avem de unde să ştim exact cum ar trebui să se comporte partenerii într-o relaţie sănătoasă, fericită, care are şansa de a rezista în timp. Exista niste reguli simple pe care noi putem sa le respectam si pe care sa le punem in practica pentru a ne asigura succesul in cuplu:

1. Este important ca ambii parteneri sa inteleaga ca fiecare in parte este responsabil de propria sa fericire si ca nu avem de ce sa dam vina pe partener pentru nefericirea noastra. Într-un cuplu suntem împreună la bine şi la rău, ne susţinem şi ne ajutăm, dar trebuie să înţelegem că fericirea proprie nu depinde în totalitate de celălalt.

2. Cea de a doua regula de aur este sa ne acceptam partenerul asa cum este si nu sa intervenim in “forta” acolo unde noua nu ne place ce vedem la el. Partenerii trebuie să respecte diferenţele dintre ei, pentru ca relaţia să nu devină un câmp minat, generator de conflicte. Dacă o persoană vrea cu adevărat să schimbe ceva la ea, o va face insa doar cu blandete si in timp.

3. O relaţie sănătoasă este cea în care partenerii îşi doresc să fie împreună doar de dragul de a fi împreună, doar de dragul de a respira acelasi aer impreuna cu persoana pe care o iubesc. Multe cupluri rămân împreună din motive financiare, altele pentru că sunt motivate de un soi de dependenţă emoţională, altele prefera relatia in locul singuratatii. Însă într-o relaţie fericită partenerii îşi doresc pur şi simplu, în mod cât se poate de sincer, să trăiască alături de celălalt, iar aceste clipe devin de “diamant”.

4. O relaţie de cuplu sănătoasă este legatura care se naste intre 2 oameni si este echilibrata. Adică niciunul dintre parteneri nu are o putere mai mare de decizie decât celălalt, ci iau împreună deciziile, fără diferenţe care l-ar pune pe unul dintre ei în situaţii umilitoare sau incomode sau in vreun raport de subordonare.

5. Un subiect delicat este cel legat de loialitate. Intr-o relatie de cuplu functionala loialitatea este cel mai important lucru. Tocmai acesta loialitate este cea care ne face pe noi sa mergem mai departe, sa ne dezvoltam legatura si sa trecem impreuna peste toate hopurile dificile care apar.

6. Conflictele sunt rezolvate atunci când apar, după care trebuie date uitării. Certurile sunt inevitabile într-o relatie, dar acestea trebuie privite ca lecţii de viaţă din care învăţăm cum să ne îmbunătăţim relaţia, nu trebuie să ne destabilizeze. Nu este niciodată o soluţie să ignorăm, să amânăm problemele sau să ne reprimăm frustrările. Toate problemele care apar trebuie sa le rezolvam atunci cand ele sunt “proaspete”.

7. Este important sa intelegem ca fiecare partener are nevoie de un timp personal, individual, în care să se simtă bine pentru că face lucruri care îi plac şi îl relaxează. În lipsa acestei griji pe care trebuie să o arătăm pentru propria persoană, vom avea din ce în ce mai puţin de oferit perechii noastre, pentru că ne vom simţi stresaţi, epuizaţi, neglijaţi.

8. Intr-o relatie este nevoie sa acceptam si parerea celuilalt, fiecare dintre parteneri înţelege şi acceptă că nu vor putea fi de acord de fiecare dată cu tot ce spune celalalt. Opiniile diferite nu trebuie să distrugă o relaţie, este perfect normal să avem personalităţi şi valori diferite, deci să nu fim de acord cu absolut orice. Tocmai de aceea, partenerii trebuie să înţeleagă care este puterea compromisului într-o relaţie sănătoasă.

9. Este nevoie ca ambii parteneri sa înţeleaga că relaţia trebuie pusă înaintea nevoilor personale. Într-o relaţie nu luăm decizii de capul nostru, ci este nevoie să ne consultăm cu cel de lângă noi în privinţele care contează. Partenerii trebuie să acţioneze şi să gândească la fel ca o echipă, ca la un dans de tango.

10. Împărtăşirea sentimentelor se face în mod sincer şi direct, niciunul dintre parteneri nu trebuie să ignore sau să minimalizeze ceea ce simte celălalt. Altfel, frustrările vor ieşi mai devreme sau mai târziu la suprafaţă şi vor genera conflicte din ce în ce mai greu de rezolvat. Daca noi simtim iubire putem sa ii spunem asta sau sa facem anumite lucruri care sa exprime acest lucru, fara sa avem vreo motivatie anume.

Pe parcurs ce trec anii, o relatie este supusa la tot felul de teste si de incercari; insa important este ca partenerii sa ramana o echipa si sa fie constienti ca ei pot trece peste tot ce apare daca raman impreuna, pentru ca doar asa sunt puternici. Intr-un mod paradoxal tocmai aceste incercari sunt cele care intaresc relatia de cuplu si scot la suprafata tot ce este frumos atat din punct de vedere al cuplului cat si al individului. Partenerul meu este cel mai bun prieten al meu si astfel noi putem fuziona.

Daca simtiti ca nu puteti face fata singuri la incercarile care pot aparea in cadrul unei relatii, puteti apela la ajutorul unui psihoterapeut, care va va indruma in acest sens. Sa nu uitam ca nu este grav sa cerem ajutor si nici sa primim ajutor; este grav sa avem nevoie de ajutor si sa ne prefacem ca nu avem nevoie de nimeni.

Noi va asteptam cu drag

Succes!

 

 

Psiholog Andreea Stoica
0723841059

Divortul - o cale spre libertate sau o prapastie adanca?

Categorie: Psihoterapie de cuplu
Publicat: Luni, 26 September 2016
Scris de Psihoterapie Online

Nimic nu este mai frumos ca un juramant de iubire si o declaratie facuta sa fie vesnica atat in fata familiei, a rudelor, cat si in fata lumii intregi. In momentul in care doi oameni aleg sa isi uneasca destinele o fac condusi de credinta ca vor fi uniti si vor merge pe cararile vietii unul langa altul pentru eternitate. Insa ce se intampla cand eternitatea nu este tocmai atat de eterna si iubirea „dispare”, ca o ceața, mult prea apasatoare si sufocanta?

Ce se intampla cand lumea incepe si ne judeca pentru faptele noastre si se implica in viata noastra personala ca si cum ar avea dreptul sa o faca, ca si cum toti au dreptul la o parere numai noi, cei care suntem implicați, nu avem acest drept? Ce se intampla cu noi dupa si ce ganduri iau nastere cand vedem patul gol, asternutul nesifonat, sifonierul este „trist” deoarece rafturile sunt goale fara hainele de alta data care parca ocupau tot spatiul si aproape ca se „certau” cat stateau de inghesuite, vasele la locul lor in bufet si cutia cu servetele de pe noptiera goala, iar pe jos stau aruncate hartiile udate cu lacrimile noastre si cu intrebari fara raspuns? Ce se intampla cu viata noastra dupa un divorț? Cum va mai fi viitorul dupa despartire?

Un divort poate fi foarte traumatizant pentru oricine, aici nu conteaza ca esti un barbat puternic sau o femeie tare, aici nu conteaza cat de tare sau de slab esti, deoarece o astfel de separare implica un consum psihic enorm din partea oricui trece prin asa ceva. Nu este usor sa te „desprinzi” de partenerul tau, cu care ai impartit ceva ce nimeni nu iti va mai putea da inapoi vreodata, si anume: TIMPUL. Cand intri intr-o casnicie o faci cu gandul ca va fi vesnica si iubirea poate suporta orice, insa oare este acesta un argument cand partenerul: insala, devine violent, ne insulta, nu mai avem nici un subiect de comunicare, nu mai impartim acelasi pat, nu mai suntem fericiti, suntem mai mult singuri, devenim niste „robotei” prinsi in rutina de zi cu zi si uitam de fericire, uitam sa mai radem si avem parte numai de suferinta? In cazul exemplelor de mai sus mai putem discuta de iubire sau de iertare?! Sigur, fiecare in parte are propriul mecanism de aparare pentru a face fata la o astfel de trauma.

Se mai poate intampla intr-o casnicie ca cei doi parteneri sa nu faca nimic gresit sau sa nu greseasca in nici un fel, doar sa uite cum sa mai comunice unul cu altul, iar acesta este un caz fericit care se poate rezolva cu ajutor de specialitate, si anume cu ajutor psihologic. Cea mai buna recomandare ar fi ca actiunea divortului sa fie un ultim resort al celor doi parteneri, iar dupa ce acestia au apelat la toate variantele, ultima fiind divortul, este bine sa apeleze la psiholog pentru a nu adanci si mai mult posibilele traume care pot aparea dupa actiunea in sine. Trebuie spus ca de cele mai multe ori problemele personale ale partenerului de viata sunt „camuflate” si bine ascunse. Putem vorbi chiar de o stare latenta in care ele stau si asteapta sa iasa la iveala, iar cand o fac pot aparea ca o problema de cuplu pe care o vor prezenta ambii parteneri.

Cele mai recente studii au aratat ca divortul face parte din topul factorilor stresori cu care se poate confrunta un individ de-a lungul vieții, deoarece cei doi protagonisti trebuie sa se adapteze destul de repede la un nou stil de viata si in acelasi timp sa fie pregatiti si pentru schimbarile care vor aparea atat la ei, cat si la copiii lor, care vor fi nevoiti sa inteleaga motivele pentru care se despart parintii lor, lucru ce poate fi foarte greu de facut pentru un copil.

Din păcate, din cauza suferintei produse si a impactului pe care il are asupra lor, partenerii pot uita de existenta copiilor si de faptul ca la fel pot suferi si acestia. Astfel se poate ajunge ca parintii sa dea dovada intr-un mod inconstient de o doza mare de egoism si sa inceapa un asa zis joc meschin de manipulare a copilului, fie pentru a se asigura ca acesta iubeste mai mult pe unul dintre ei, fie din orgoliu, pentru a-l rani pe celalalt partener, iar copilul devine o „marioneta” intr-un joc din care el nu o sa mai stie cum sa iasa si pe termen lung poate provoca traume serioase, iar parintii nu vor face altceva decat sa isi verse propria furie pe singura persoana care nu are nici o vina si anume copilul. Din pacate acest joc manipulator al parintilor nu subliniaza altceva decat propria lor imaturitate emotionala. Bineinteles ca pot fi si efecte traumatizante care pot aparea in functie de psihicul fiecaruia, de la cateva zile pana la ani, in unele situatii, iar consecintele imediat aferente pot fi de exemplu: tulburari de concentrare a atentiei, depresia, ganduri negative, anxietate, tulburari psihosomatice. In acest cerc vicios bineinteles ca poate intra si copilul. Cu alte cuvinte, exista situatii in care aceasta tensiune majora pe care o prezinta parintii sa fie preluata si de catre copil si acesta sa inceapa sa manifeste tot felul de tulburari cum ar fi: tulburari fobice, atacuri de panica,  tulburari de alimentatie, depresie, tulburari psihosomatice si somatoforme (insomnia, hipersomnia, migrene, cosmaruri, voma psihogena, astm bronsic, ticuri, gastrita, ulcer, probleme dermatologice). 

Daca cei doi parteneri ajung la concluzia ca nu mai pot trai impreuna este foarte important sa depuna un minim de effort și, chiar daca au divortat, sa invete sa comunice eficient pentru a nu supune copilul unei presiuni foarte ridicate. In astfel de cazuri este foarte important sa se apeleze la ajutorul unui psiholog, pentru a-i explica copilului ca nu divorteaza „mama de tata”, ci de fapt divorteaza „sotul de sotie”. Fara o astfel de explicație, care ar fi bine sa vina din partea celor doi parteneri, copilul poate deduce ca de fapt el este abandonat, parasit si ca nu este iubit si poate crede ca nici nu a fost iubit vreodata. Asa cum pentru un parinte este important sa inteleaga logica divortului, la fel este si pentru copil.

Bineinteles aceasta logica nu tine doar de partea exterioara, ci tine mai mult de simbolistica interioara a fiecaruia. Actul separarii nu este unul haotic, el tine de o sumedenie de procese psihologice interioare. Simbolic vorbind, partenerul inseamna intotdeauna ceva, o proiectie, un mod de a fi, deoarece daca nu inseamna nimic, nu se mai ajungea la casnicie. Daca observam cu atenție partenerul care vrea sa paraseasca relatia de cuplu, vom observa ca exista un anumit sablon de abandon, cu alte cuvinte partenerul care vrea sa iasa din relatie va incepe sa fie: mult mai putin interesat de a se lansa intr-o conversatie cu celalalt partener, deoarece oricum nu il mai intereseaza parerea lui, este mai rece, mai distant, mai iritabil.

Divortul, ca orice proces traumatizant, parcurge anumite etape, si anume: 1) Negarea (nu putem accepta ca este adevarat, nu vrem sa credem ceea ce ni se intampla); 2) Furia (ne razbunam pe cei de langa noi pentru ce ni se intampla noua, bineinteles intr-un mod inconstient); 3) Targuiala, este tot o faza a disperarii si recurgem la ea cand am trecut de „furie” si spunem: „Ce as mai vrea sa mai incercam macar o data ca sa vedem cum vom fi urmatoarele 3 luni”; 4) Depresia, apare atunci cand am pierdut orice urma de speranta si aceasta se instaleza incet, dar sigur; 5) Acceptarea, cand nu mai ramane nici o alta varianta, recurgem la acceptare si incercam sa mergem mai departe.

Un divort poate fi foarte greu, nu doar pentru partenerii implicati direct, ci si pentru prieteni si familie. Tocmai din acest motiv este foarte important sa apelam la ajutorul de specialitate al profesionistilor, pentru a ne face tranzitia mai usoara, la o „noua viata” si ultimul lucru, foarte important, sa nu uitam ca nu este rusinos sa ceri ajutorul si nici sa primesti ajutor; este rusinos sa ai nevoie de ajutor si tu sa te prefaci ca nu ai nevoie de nimeni.

Apelează la ajutor pentru a-ti putea redobandi echilibrul psihic si emotional, pentru a te putea adapta cat mai bine noii posturi și pentru a te putea bucura din nou de viața!

 

Psiholog Andreea Stoica

 

0723841059